blog.naipocare.com
Boala cronică de rinichi (BCR) este o afecţiune progresivă, caracterizată prin scăderea funcţiei renale, fiind deseori asociată şi cu un risc crescut de boală cardiovasculară sau cu accidentul vascular cerebral.
”Din păcate, boala cronică de rinichi este o patologie particulară: nu doare! Este o boală care se aseamănă cu o maşină care vine noaptea cu farurile stinse şi nu ştii că vine până nu te izbeşte.
Simptomele care derivă direct din afectarea renală sunt tardive şi nespecifice, astfel încât nu rareori diagnosticăm în stadii avansate ale bolii cronice de rinichi un pacient care habar nu avea că are această patologie.
În stadii incipiente, avem doar simptome legate de cauza care a dus la boală cronică de rinichi şi nu consecinţele directe ale insuficienţei renale şi ale leziunii renale”, a declarat dna Prof. Dr. Ina Maria Kacso, medic primar nefrologie, potrivit clicksanatate.ro.
Boala Cronică de Rinichi (BCR) afectează la nivel european 1 persoană din 10, în timp ce la nivel global cifrele se ridică la 840 de milioane de oameni. Chiar dacă numărul de persoane afectate este atât de mare, rata de diagnosticare a acestei afecţiuni este în continuare foarte mică, astfel că aproximativ 90% dintre cei care suferă de această boală nu ştiu că au acest diagnostic.
Medicii din Cluj, prezenţi la masa rotundă ,,Legături primejdioase – Boala Cronică de Rinichi nu vine singură”, au arătat că. deşi alte boli cronice netransmisibile au înregistrat o scădere în privinţa ratei de mortalitate, Boala Cronică de Rinichi continuă să rămână neschimbată în analiza mortalităţii standardizate pe grupe de vârstă.
Prof. Dr. Ina Maria Kacso a mai explicat: „Comorbidităţile cardiovasculare reprezintă peste 50% din cauzele de deces la aceşti pacienţi, astfel că mult mai mulţi pacienţi decedează de complicaţii – dintre care pe primul loc sunt cele cardiovasculare – înainte să ajungă în dializă. Probabilitatea să aibă o patologie cardiovasculară severă este mult mai mare decât să ajungă în dializă! Deci este o problemă majoră şi de aceea aceşti pacienţi trebuie recunoscuţi şi adresaţi cardiologului, introduşi în programul de prevenţie în aşa fel încât să fie trataţi aşa cum trebuie”.
CITEȘTE ȘI: Sănătatea rinichilor: Remediul natural care ajută rinichii să funcționeze normal
Prof. Dr. Nicolae Hâncu, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice, atrage atenţia că procentul de pacienţi nediagnosticaţi cu BCR este revoltător de mare: „Trebuie să aducem la lumină Boala Cronică de Rinichi şi faptul că pacienţii care ajung în cabinetele medicale reprezintă numai o mică parte, adică mai puţin de jumătate din ceea ce este în realitate. Avem nediagnosticate aproape 60% din bolile cronice de rinichi, ceea ce este revoltător! Pentru că diagnosticând poţi să tratezi. Tratând pot asigura o reversibilitate şi eventual poţi întârzia evoluţia.
În ciuda faptului că avem demonstraţii epidemiologice foarte clare că această boală este extrem de frecventă, ea nu este cunoscută ca atare în practica medicală: dacă nu cunoşti şi dacă nu recunoşti o boală, nu o poţi trata, dacă nu o tratezi, ea progresează în mod silenţios şi ajunge la un stadiu la care nu mai ai ce să îi faci, nu mai este loc de reversibilitate.
Progresia fără intervenţie duce la o etapă finală când practic nu se mai poate face nimic, este vorba de dializă şi mai departe evoluţia inexorabilă spre deces. În cazul progresiei cu intervenţie se dublează speranţa de viaţă de la acel moment. Progresia, în cazul bolii fără intervenţie la timp, înseamnă creşterea frecvenţei spitalizării pentru insuficienţă cardiacă, pentru că este o legătură extraordinară între insuficienta renală şi insuficienţa cardiacă. E o boală perfidă, cu cauze ascunse, pentru că şi diabetul zaharat este o cauză ascunsă, atunci avem două boli perfide care dau o magnitudine extraordinară a problemei”.
„O problemă nu vine niciodată singură”, aminteşte Prof. Dr. Gabriela Roman, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice, care continuă: ”Şi în acest caz se întâmplă la fel. Boala Cronică de Rinichi nu apare din senin, nu este singură, există foarte multe situaţii şi foarte mulţi factori de risc care contribuie, pe de o parte la dezvoltarea boli cronice de rinichi şi pe de altă parte la progresia acesteia spre acele faze finale de insuficienţă a funcţiei renale şi de dezvoltare în continuare a complicaţiilor pe care aceasta le poate avea.
Diabetul zaharat este cel mai puternic generator de Boală Cronică de Rinichi. Pacienţii care au diabet au un risc de trei ori mai mare faţă de persoanele fără diabet de a dezvolta o boală cronică de rinichi în stadii avansate, începând din stadiul 3, când de fapt se pune de obicei diagnosticul de Boală Cronică de Rinichi. În diabetul zaharat, noi diabetologii ne aşteptam şi ştiam de această prevalenţă crescută a Bolii Cronice de Rinichi, o căutam şi facem screening pentru aceasta.
Este interesant faptul că, în timp, prevalenţa Bolii Cronice de Rinichi nu s-a modificat. De la an la an eram obişnuiţi cu alte patologii unde observăm fie o creştere, fie o scădere, ceea ce din punct de vedere al Bolii Cronice de Rinichi nu se întâmplă.
Avem aceeaşi prevalenţă sau o prevalenţă similară, indiferent de perioada în care am studiat fenomenul. Să ne gândim că diabetul zaharat are deja nişte cifre îngrozitoare! Recent s-a publicat noua situaţie a prevalenţei şi a numărului de persoane cu diabet în lume, care deja în acest an este de peste 560 de milioane.
Iar estimările pentru următorii 30 de ani sunt cumplite: ne aşteptăm să existe peste 780 de milioane de persoane cu diabet. Dacă ne gândim că aceste persoane cu diabet au şi un risc foarte mare de Boală Cronică de Rinichi, ne putem da seama de magnitudinea problemei.
Prima complicaţie în diabetul zaharat de tip 2 este un sindrom cardio-renal. Adică este prezenţa boli renale însoţită sau asociată imediat cu insuficienţa cardiacă. Boala Cronică de Rinichi nu vine singură, vine la pachet. Acesta este un triumvirat nefast: cel al prezenţei diabetului zaharat, bolii cronice de rinichi şi insuficienţei cardiace.”
Prof. Dr. Dana Pop, medic primar cardiologie şi medicină internă, explică faptul că există o strânsă legătură între acest ”banal” factor de risc – hipertensiunea arterială – şi afectarea renală: „Hipertensiunea arterială determină în timp apariţia unor boli renale cronice, dar există şi boli renale care determină hipertensiunea arterială şi atunci vorbim de hipertensiune arterială secundară. Ceea ce este trist este faptul că în România prevalenţa hipertensiunii este în continuă creştere, procentul este în jurul valorii de 49%. Iată că hipertensiunea este a doua cauză semnificativă de BCR.
În foarte multe cazuri, hipertensiunea nu apare singură, ci împreună cu alţi factori de risc cardiovascular, fiind foarte puţini pacienţi doar cu hipertensiune arterială. De multe ori, aceştia mai au obezitate, dislipidemie şi de foarte multe ori diabet zaharat, astfel încât atunci când cele două afecţiuni co-există, prognosticul acestor pacienţi cu boli renale cronice este şi mai prost.
O altă afecţiune foarte importantă, care de fapt reprezintă complicaţiile tuturor bolilor cardiace, este reprezentată de insuficienţa cardiacă – scăderea contractilităţii miocardice, astfel că sângele cu oxigen ajunge în cantitate mai scăzută la organele periferice, deci şi la rinichi. Are loc o scădere a fluxului de sânge prin rinichi, o scădere a ratei filtrării glomerulare, cu apariţia albuminuriei. În context de insuficienţă cardiacă, una dintre ultimele complicaţii ale tuturor bolilor cardiovasculare, iată că ajungem, din nefericire pentru bolnavi, şi la insuficienţă renală cronică.
Din păcate, probabilitatea de deces sau de dializă pe o perioadă de 5 ani la pacienţii cu boli cronice renale este mare: vorbim de o probabilitate de deces de 33% şi probabilitatea de dializă este de doar 12%.”
Nu este chiar o misiune imposibilă, dar este foarte greu să te lupţi cu un duşman nevăzut, declară dr. Emiliana Costiug, medic primar medicină de familie: „Aceasta este marea noastră provocare. Sigur că medicul de familie este managerul de caz al pacientului. Medicul de familie face echipă cu pacientul în căutarea celor mai bune soluţii pentru a păstra sănătatea. Pe de altă parte, are marea oportunitate de a face echipă cu medicii specialişti, de a comunica cu aceştia şi de a găsi cele mai bune soluţii pentru pacienţi. Dar atunci când simptomele apar foarte târziu, atunci când nu doare, atunci e foarte greu să îl convingi să aibă un comportament preventiv. Acesta este marele rol al medicului de familie: să consilieze pacientul, să negocieze cu acesta şi să evalueze riscurile.
Există studii care demonstrează că abia în stadiile 4-5 ale bolii cronice de rinichi simptomele sunt evidente, dar atunci avem prea puţine soluţii la îndemână, cu toate că medicina evoluat foarte mult. Aici este rolul nostru, ca împreună cu pacientul să evaluăm aceste riscuri: poate apărea hipertensiunea arterială sau o boală cardiovasculară, dacă pacientul fumează sau are un stil de viaţă nesănătos.
Din totalul pacienţilor diagnosticaţi deja cu boală cronică de rinichi, doar 59% recunosc boala ca atare. Restul, da, ştiau ca o boală de rinichi, li s-a spus, dar nu a considerat-o importantă. Deşi prevalenţa bolii cronice de rinichi este destul de mare din primele stadii de boală, recunoaşterea şi acceptarea acesteia se fac foarte târziu, atunci când din păcate şi resursele terapeutice sunt limitate.”
Prof. Dr. Ina Maria Kacso atrage atenţia asupra unei noţiuni care nu este vehiculată suficient: „Există noţiunea de pacient la risc pentru boală cronică de rinichi. Sunt cei care nu se încadrează în criteriile de bază, pentru că nici măcar nu are albuminurie crescută, nici nu au creatinină anormală. Dar, din cauza patologiilor pe care le are, pacientul este la risc să facă boală cronică de rinichi.
Dacă ne uitam la lista acestor pacienţi, cei mai expuşi sunt: pacienţi cu diabet, cei cu hipertensiune, cu boli cardiovasculare, cu obezitate, cu antecedente în familie de BCR, pacienţi care s-au recuperate după o problemă renală, pacienţi cu neoplazii, pacienţi cu boli imune.
CITEȘTE ȘI: Cum să îți dai seama dacă rinichii nu îți funcționează bine – ATENȚIE la aceste semne!
Toţi aceşti pacienţi trebuie, o dată pe an, să îşi verifice creatinina şi raportul albumină – creatinină urinară. Sunt nişte examinări absolut banale şi sigur că aici ne bazăm pe medicina primară şi pe medicii de familie. Dar ar trebui crescut nivelul de conştientizare şi la nivelul pacienţilor. Aceştia trebuie să ştie că sunt în această categorie, trebuie să aibă şi ei o atitudine proactivă, ca să îşi urmărească starea de sănătate.
Din câte ştiu eu, la ambulatorul de specialitate de la Nefrologie biletele de trimitere în contract cu Casa de Asigurări nu cuprind determinarea albuminuriei urinare, deci nu putem să facem această analiză, ceea ce este un mare minus. Costurile pe care le salvăm pentru sistemul de sănătate de la un pacient pe care îl diagnosticăm la timp şi intervenim la timp sunt foarte-foarte mari, faţă de îngrijirea cardio-diabetologică-nefrologică.
Această creştere a posibilităţilor de screening la nivel de medic de familie (şi nu numai) este unul dintre primele mele gânduri”, conchide Prof. Dr. Kacso.